Reducerea stratului de ozon

Share
Rezumat: Stratul de ozon, situat in stratosfera, este stratul cu o concentratie ridicata a moleculelor de ozon la altitudini cuprinse intre 15 si 25 km. Are un rol important in protejarea suprafetei terestre contra efectelor negative ale radiatiilor ultraviolete (UV) emise de Soare si a inceput sa fie deteriorat datorita unor activitati industriale insotite de emisii de gaze.

Principalele gaze implicate in reducerea stratului de ozon sunt cloro-fluoro-carbonul (CFC) si halonii. Acestea nu sunt toxice sau imflamabile , fiind folosite la fabricarea frigiderelor, spray-urilor sau ca solvent de curatire in fabricile de circuite electronice. Gazele din grupa CFC pot sa persiste in atmosfera pana la 150 de ani.

Moleculele de CFC si haloni trec in atmosfera inalta unde nivelul radiatiilor UV este in mod obisnuit ridicat. Aceste radiatii contribuie la separarea atomilor de clor din moleculele de CFC si a celor de brom din haloni. Odata eliberate, moleculele de clor si brom sunt capabile sa distruga continuu moleculele de O3. Un atom de clor si de brom poate reactiona cu pana la 100 000 de molecule de ozon.

Cuvinte cheie: strat de ozon, stratosfera, radiatii ultraviolete, cloro-fluoro-carbon , haloni, ‘gauri in stratul de ozon’.

Au fost evidentiate si alte tipuri de substante chimice inrudite cu CFC, cu efecte similare. In prezent se incearca producerea altor substante care sa inlocuiasca CFC in procesul de productie, insa cu unele costuri tehnologice mai ridicate. Toate aceste gaze contribuie la distrugerea moleculelor de ozon si la rarefierea acestora pe spatii largi, acestea fiind numite ‘gauri in stratul de ozon ‘.

Primele asemenea ‘gauri in stratul de ozon’ au fost identificate deasupra teritoriilor arctice si antarctice, cu precadere in timpul primaverilor din cele doua emisfere. Masuratorile au pus in evidenta ca aproximativ 3% din ozonul protector al Terrei s-a redus in ultimele trei decenii si deasupra Canadei, SUA si deasupra altor tari situate la latitudini temperate. Deasupra Antarcticii, specialistii au pus in evidenta reduceri in stratul de ozon de pana la 50-60%, indeosebi intre altitudinile de 12 si 20 km. In 1985, deasupra Canadei a fost pusa in evidenta existenta unei gauri in stratul de ozon, care apare indeosebi in timpul primaverilor polare si poate sa persiste 2-3 luni. Rarefierea stratului de ozon atingea, in anul 2001, o suprafata de 28 milioane km² deasupra Antarcticii. Pierderea curenta a ozonului este estimata la 6% in emisfera nordica in timpul iernii si a verii, la 5% in emisfera sudica la latitudini medii in tot timpul anului, la 50% in timpul primaverilor antarctice si la 15% in timpul celor arctice. In acest fel, nivelul radiatiilor ultraviolete creste in aceste regiuni cu 7%, 6%, 130% si respectiv 22%.

Eruptiile vulcanice puternice, cum au fost cele ale vulcanilor Mount Saint Helens din partea vestica a SUA si Pinatubo din Filipine (1991) determina o scadere brusca a ozonului stratosferic datorita cantitatilor mari si eterogene de aerosoli care patrund in stratosfera.

La nivel mondial exista o serie de protocoale pentru protectia stratului de ozon, prin reducerea emisiilor de substante periculoase (Conventia de la Viena privind Protectia Stratului de Ozon, 1985 ; Protocolul de la Montreal privind substantele care deterioreaza stratul de ozon, 1987 si o serie de alte protocoale ulterioare care au adus amendamente acestora).

O reducere cu 1% a concentratiei de ozon din atmosfera inalta determina o crestere cu 2% a cantitatii de radiatii UV care ajunge pe Terra, generand o crestere cu 3% a cazurilor de cancer de piele si o crestere a mortalitatii cauzate de afectiuni maligne ale pielii.

Expunerea prea indelungata la radiatii UV scade imunitatea organismului la substantele care patrund in corp prin piele si produce o serie de afectiuni ale ochilor, in special cataracta, deteriorarea corneei si a retinei. De asemenea este afectata si cresterea plantelor terestre si a culturilor agricole, precum si viata acvatica (scade populatia piscicola si productia de fitoplancton).

Bibliografie
Balteanu, D., Serban, Mihaela, (2005), ‘Modificarile globale ale mediului. O evaluare interdisciplinara a incertitudinilor’, Editura Coresi, Bucuresti ;
Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena, (1999), ‘Riscurile climatice din Romania ‘, Institutul de Geografie, Bucuresti ;
Busuioc, Aristita, (2003), ‘Schimbari climatice-perspective globale si regionale’, Sesiunea Stiintifica Anuala a INMH, Bucuresti ;
Ciulache, S., Ionac, Nicoleta, (2003), ‘Schimbari climatice globale’, Terra, an XXXI(LI), vol.12/2001, Bucuresti.
Comments (0)
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!